(Intro)

(Intro) E 2026 și parca nimic nu s-a schimbat... Doar fețele de pe afișe și prețul de la raft. Pace pentru toți ai mei care încă mai speră! (Strofa 1) Mă plimb prin cartier, văd aceleași blocuri gri, Unde speranța moare-ncet, îngropată-n datorii. Guvernul vrea reforme, dar ne ia și ce n-avem, Ne măresc taxele-n tăcere, în timp ce noi ne temem. Bunicul plânge-n piață că n-are bani de medicamente, Iar ei își fac palate noi, cu gesturi impertinente. E goana după aur, dar noi n-avem nici cupru, Trăim într-o țară bogată, dar ne-au furat tot lucrul. (Refren) O mie de gânduri, le pun pe mod avion, România mea iubită, te-au scos la licitație pe-un tron. Inima bate-n ritm de marș, viața e un test, Suntem la marginea Europei, uitați între Est și Vest. E liniște-n difuzoare când poporul vrea să strige, Dar adevărul doare rău, indiferent cine-l atinge. (Strofa 2 - Versurile tale integrate cu sens social) Ai vrut diamante, ți-am dat stele de pe cer, Dar ne-au lăsat doar cu „ghost-uri” și-un viitor de mister. Trag tare pe beat, că e singura mea armă, Să trezesc conștiințe, să dau semnalul de alarmă. Vin din est, dar privesc spre un vest care ne minte, Că fericirea e la pachet, pe carduri și-n morminte. Trag tare pe beat, viața e un test, Să rămâi om în ziua de azi, e cel mai greu gest. (Outro) Mod avion... Linişte-n difuzoare... Doar eu cu mine și cu țara asta mare... Până la următoarea răsărire, poate ne trezim. Pace tuturor celor care încă mai luptă!