Tu zici că eu…

Tu zici că eu… Eu zic că tu… Hai să vedem cine pierde primul, nu? Tu spui că eu sunt rece, eu spun că tu exagerezi. Tu zici că nu te sun destul, eu zic că tu dramatizezi. Tu spui „nu-ți pasă”, eu spun „ba da, prea mult”. Tu zici „dovedește-mi”, eu zic „dar nu mai pot, ascult”. Ne certăm din nimicuri, apoi râdem după cinci. Zici „plec”, dar stai la ușă, și te-ntorci după trei pași mici. E concurs între noi, cine iubește mai tare? Tu zici că tu, eu zic că eu… și tot nu e clar, oare? E concurs între noi, cine cedează primul. Tu zici „gata”, eu zic „bine”… și ne ținem de ritm. Tu zici „nu mă mai supăr”, dar te supără orice. Eu zic „n-am făcut nimic”, și deja știu că iar greșesc. Tu spui „nu mă înțelegi”, eu spun „dar te știu pe de rost”. Și când pare că e final, ne ținem strâns… și-a fost. Nu e luptă pe orgolii, e doar foc între doi. Ne aprindem din scântei, dar tot ajungem înapoi. E concurs între noi, dar premiul e același. Cine ține mai mult la celălalt și cine face pasul. E concurs între noi… dar știm adevărul bine: Oricât ne-am certa, tot ajungem la „vino lângă mine”