Te iubesc și toată lumea știe

Te iubesc și toată lumea știe câtă dragoste îți port eu ție… Se vede-n ochii mei când te privesc, se vede-n felul în care zâmbesc. Se vede-n pașii mei grăbiți când știu că vii spre mine, se vede-n liniștea din glas când îți șoptesc „rămâi cu mine”. — … — Nu… Nu, nu, nu… Te iubesc… și nu știe nimeni. Ne întâlnim ca doi străini care se știu din alte vieți, ne ținem mâna fără cuvinte și timpul stă în loc, încet. Nu facem promisiuni nebune, nu dărâmăm nimic în jur, doar ne purtăm în suflet ca pe-un adevăr matur. Te iubesc fără să strig, fără martori, fără glas. E destul că atunci când mă atingi lumea se oprește-n pas. Te iubesc și nu cer nimic, nici jurământ, nici drum deschis. E dragoste simplă și curată ce ne ține neclintiți. Când pleci, rămâne aerul greu, ca și cum pașii tăi nu s-au dus. Și-n urma ta rămâne un dor care mă ține sus. Poate într-o zi vom spune tot, poate nu va trebui nicicând, dar ce e între mine și tine nu poate fi rupt de vreun gând. Te iubesc fără să ard, fără foc și fără răni. E o liniște adâncă ce ne ține vii și buni. Te iubesc și asta-i tot, restul lumii poate să treacă. Când inima ta bate-n mine nimic nu ne mai desparte. Te iubesc… și-ajunge. Te iubesc… și-ajunge. Nu ne trebuie lume-ntreagă, când inima ne-ajunge. Te iubesc… și atât.