Dunăre, Dunăre

Dunăre, Dunăre Apă bătrână și tulbure Mergi tăcută și iute la vale Ducându-ți apele tale dulci și amare... Dunăre, Dunăre Apă mânată de doruri și vieți repetate Lacrimi și jale aduni, zi și noapte, tânguiri, și iubiri, și păcate. Vadul tău e plin de noroaie, și de pești, și de pescăruși, și de soare… Dunăre, Dunăre, Apă albastră, apă murdară și castă, du de la noi talazul de tină de minciuni, și de rău, și de vină ! Aruncă în marea întunecată și neagră Tristețea și jalea noastră întreagă. Spală și lecuiește tot neamul român de bolile de pământ. și nu mai plânge, Dunăre dragă, că nu ești a noastră întreagă. Albastră sau tulbure, du-te-nainte, Dunăre dragă, și fii cuminte ! Marea cea sărată când te va-nghite Nu te va mai lăsa ca înainte… Ia și te spală și tu de noroi Cum ne-ai spălat, dragă Dunăre, și pe noi… Dunăre, Dunărea noastră, apă albastră, și tulbure, și dulce, și castă...