Am rupt o floare la Auschwitz

Am rupt o floare la Auschwitz Din pământul cernit de dureri Ca o voce ieșind din adânc Am simțit că eroii de ieri Sunt și azi aici pe pământ, plâng și-acum tăcuți printre noi. Voi păstra floarea-aceasta ca semn Ca o lacrimă a unui copil Ce s-a stins în cuptorul de foc Pentru viața de-apoi. Parcă-i văd tremurând Slabi și goi, parcă aș vrea să-i aduc înapoi... floarea aceasta curată și pură poate mă va scăpa de-orice ură. La Auschwitz sunt flori peste tot, nu am lacrimi și-aș vrea, dacă pot, doar tăcut să privesc înapoi ca să-i văd fericiți printre noi. Mă opresc la Auschwitz într-o ușă Cu o lacrimă rece, piezișă: nu suntem decât praf și cenușă.