Cine e ca Domnul?

Nu știu să spun perfect… da’ știu ce simt când ești aproape. Când apare chipul tău în fața mea, se face liniște, dispare greutatea. Și-n vocea ta găsesc un „stai”, de parcă tot ce doare se face mai încet, mai clar. Mă pierd în felul tău de-a fi, în ochii tăi care nu cer nimic, dar dau. Și-mi dai un bine cum n-am mai avut, un bine care mă ține… și mă aprinde iar. Tu ești iubirea mea… altfel, tu ești visul meu… adevărat. Tu ești liniștea mea… și focul, și pentru tine… eu aș da tot ce-am. Tu ești iubirea mea… altfel, nu te simți cu oricine, nu. Când spui numele meu încet… în mine se face cerul, iubito. Nu-s bun la vorbe mari, știi bine, dar sufletul meu te alege fără motiv. Și dacă lumea întreabă „de ce?”, eu zic: „așa mi-e inima… și nu pot s-o schimb”. Te simt în gânduri, te simt în piept, și uneori mă iau emoțiile pe nepregătite. Și-aș vrea să pot să-ți dau înapoi tot ce-mi dai tu… când ești lângă mine. Dacă dragostea e dar… tu ești darul meu. Dacă dragostea e drum… tu ești drumul meu. Tu ești iubirea mea… altfel, tu ești visul meu… adevărat. Tu ești liniștea mea… și focul, și pentru tine… eu aș da tot ce-am.